ADAM ȘI EVA
Poezia nr 8
plini de
lumină îmi sunt ochii
de fiecare
dată când te văd
nici
demonii-caricaturi nu mă pot prinde
cu tine și
întunericul îmi pare-o schiță
mă tem că nu
mai este nimic de facut
e plin de
muribunzi împrejur
cu toate astea
cand sunt cu
tine
îmi râde inima
nu mă îngrozesc
mormintele cu gurile căscate
nici razboiul
din afara casei noastre
plutesc peste
oceanul de leșuri
și sângele vărsat
îmi pare-o pictură
de ce mi-ar fi
frică de vrăjile aruncate asupra mea
sau de buzele
din care curge venin
cand tu
mi-ești biserică
și pavăză în
fața ploilor acide?
am aflat că ne-au
căzut meteoriți în curte
vom arde până
la A Doua Venire
asta-mi spui?
ce moarte
frumoasă
de dorit
de ce mi-ar
păsa de vreun sfârșit
când putem
păși de-îndată
în Grădina ultimilor
oameni de pe Pământ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu